とつくにの少女

Odinioară, într-un loc îndepărtat, îndepărtat, erau două pământuri. Lumea a fost împărțită într-un pământ interior și un pământ exterior. Oamenii se temeau de pământul exterior, locuit de ființe ciudate, purtătoare de blestem. Într-o zi, la granița cu pământul interior locuit de oameni, o astfel de ființă găsește o fată pe grămezi de cadavre abandonate. Fata spune că o cheamă Shiva și arată afecțiune față de „ființa” care a găsit-o, numindu-l „Învățător”. Aceasta este povestea a doi oameni – unul uman, altul inuman – care zăbovesc în amurgul cețos care desparte noaptea de ziuă.